retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat
  retezat retezat retezat retezat retezat retezat       retezat retezat
  retezat retezat retezat retezat retezat retezat          
retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat
  retezat retezat retezat retezat  
retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat
  retezat galerie obiective trasee retezat retezat  
retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat
  retezat     retezat  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Biserica SANTAMARIA ORLEA

Localitatea este aşezată în sud-vestul Haţegului (jud. Hunedoara), pe vechea şosea romană care făcea legătura dintre Sarmizegetusa şi locul ieşirii Streiului din depresiune. Şi-a primit numele de la poziţia înconjurată de cursul Râului Mare şi Apei Borii. Prima dată s-a aflat despre biserică datorită cercetătorilor epocii romane (sec. XVIII), iar cea dintâi descriere o datorăm vicarului greco-catolic Ştefan Moldovan (1853); acesta din urmă a clasat-o însă într-o vreme neverosimil de timpurie (între secolele VIII-XIII). Analizele ştiinţifice le-a inaugurat Virgil Vătăşianu (1936, 1959). Au urmat contribuţii parţiale semnate de către Ştefan Lupşa, Mircea Păcurariu şi Vasile Drăguţ. Apoi Radu Popa a sugerat arhitectura iniţială a bisericii (1986). Ulterior, investigaţii de arhitectură (1995-1996) şi săpături arheologice (1996) au definit componentele şi etapele de construcţie, cu partea cea mai importantă a vechiului monument medieval. La aceste ultime cercetări s-a relevat faptul că prima biserică a Ostrovului haţegan a fost un mic edificiu uninavat (5,20 x 4,50 m, cu grosimi ale zidăriei de 0,90 m) cu mic altar rectangular (1,90 x 2,20 m), la ridicarea căruia s-au folosit din plin spolii romane - blocuri mari sau mai mici, fasonate (la baza elevaţiilor), dar şi multă cărămidă. Altarul primei biserici a fost ulterior demolat, iar latura de nord a navei a fost înlocuită parţial de un alt zid. Două portaluri permiteau accesul în lăcaş: unul de vest (parţial utilizat şi astăzi), sub care ne întâlnim cu un timpan pictat; altul spre sud, închis de un ancadrament care imită un lintel pe console (astăzi astupat), surmontat de o nişă de hram, încheiată cu arcadă semicirculară. Peretele de sud a avut două ferestre înguste, tipice pentru deschiderile isprăvite în arc frânt. Probabil anterior începutului secolului al XVI-lea, bisericii i s-a adăugat o clopotniţă (fig. 1). Ea porneşte de la un soclu care delimitează un rectanglu (2,70 x 2,18 m), ridicat până la 11,30 m înălţime. Bolţari anume aleşi marchează muchiile libere. Nivelul I are o deschidere în arc frânt şi o boltă în leagăn, acum spartă, pentru a face loc unei scări fixe de acces. Următorul nivel a avut o altă intrare, cu scară mobilă, ulterior transformată, şi o fereastră cu ancadrament gotic simplu, cu muchie teşită. Ultimul nivel are ferestre pe toate laturile, din care trei (nord, vest şi sud) asemănătoare cu cea de la etajul I, doar că mai scunde. A patra fereastră are decoruri care amintesc de traforuri de piatră. Acoperişul iniţial a fost realizat din lespezi de piatră şi cărămizi romane, aşezate în con piramidal. Este cea mai bine conservată şi reprezentativă clopotniţă medievală a Haţegului istoric. Decorul cu fresce a atras timpuriu atenţia. Mult timp a fost vorba doar despre o icoană a Maicii Domnului Hodighitria, aflată în timpanul portalului de vest (fig. 2). Chiar dacă datată oscilant (a doua jumătate a secolului al XIV-lea; sfârşitul secolului al XIV-lea, începutul secolului al XV-lea; mijlocul secolului al XV-lea; sfârşitul secolului al XV-lea), ea a fost recunoscută drept una dintre cele mai valoroase picturi medievale din România. O ultimă abordare sistematică, argumentează temeinic şi preferă datarea la mijlocul secolului al XV-lea. Dar elementele de pictură sunt mai numeroase. Pe sud, în exterior, se disting scene cu sfinţi, de la circa 1,30 m de nivelul solului. Pe unele se pot citi inscripţii zgâriate. În nişa de deasupra intrării sudice, se remarcă un superb cap de cal, de la un sfânt călăreţ. Pereţii interiori, de sud şi vest, au, în modul cel mai sigur, părţi consistente din vechea frescă. Numai pentru Ostrov, în contextul Ţării Haţegului, se poate discuta despre particularitatea îngrădirii cimitirului. El a avut 208 piese sculpturale şi epigrafice romane, colecţionate de către nobilul patron al bisericii, în perioada cuprinsă între anii 1553-1585, din diferite locuri din vecinătatea Ostrovului. Acum au rămas acolo doar pietre greu lizibile, deteriorate de intemperii. Dintre celelalte, care au avut noroc, au ajuns la muzeele din Sarmizegetusa şi Deva. Biserica a fost ctitorită de cnezii locali. La 1360, Petru de Ostrov era desemnat drept prim protopop cunoscut al districtului. Datele care îi menţionează pe localnici continuă într-un anume ritm, până la mijlocul secolului al XV-lea. Apoi, tocmai de când datează cele mai importante contribuţii la înzestrarea bisericii, iar vechii cnezi au devenit nobili cu privilegii regale, izvoarele scrise devin mai sărace. Ca şi alte monumente din Haţeg, şi acesta a suferit rigorile transformărilor religioase. Cnezii, apoi nobilii ostroveni au ajuns de la catolici, la reformaţi (calvini). Şi-au schimbat nu numai credinţa religioasă, dar şi etnia iniţială. Acestei majore metamorfoze i se datorează acoperirea decoraţiilor interioare, specifice cultelor istorice, nu celor protestante. Imaginea de astăzi a bisericii este rezultatul unei ample transformări care a avut loc probabil în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea sau la începutul secolului XIX. După ce a trecut prin faza greco-catolică, după 1948, comunitatea şi lăcaşul sunt ortodoxe. Un program parţial de restaurare (cercetări arheologice şi reamenajări de paramente şi pardoseli) s-a derulat acolo la începutul anilor 90 ai secolului trecut. Monumentul nu are restaurarea finalizată. Scoaterea la iveală a veşmântului de frescă, imposibilă doar prin eforturile enoriaşilor parohiei, este un deziderat. El va pune în valoare una dintre cele mai preţioase documente artistice medievale din ţară. Este unul dintre cele mai importante motive pentru care ne-am oprit în dreptul acestei biserici.

  retezat                 maredesign  
retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat
    PENSIUNEA RETEZAT -jud Hunedoara, comuna Raul de Mori
sat Clopotiva nr. 351
Tel:0254 897 119 - 0758 836 582
© 2009 Pensiunea Retezat. Toate drepturile rezervate
despre noi | servicii | cazare | galerie | obiective turistice | trasee montane | contact
   
retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat retezat
  retezat